Interviu MASK: “Fiecare om are o mască”

Roxana Dumitru (Jurnalism, anul III)

Dacă aţi străbătut măcar o dată Târgoviştea la pas, cu siguranţă aţi văzut pe pereţii diferitelor clădiri logo-ul “MASK” . Ca şi mine, probabil, v-aţi întrebat cine este şi de ce face acest lucru.

Reporter: Am văzut logo-ul tău pe majoritatea clădirilor din Târgovişte şi nu numai. Cum ţi-a venit această idee de a “te semna” oriunde te duci?

MASK: Ideea mi-a venit uitându-mă la videoclipurile hip-hop de pe MTV, când aveam vreo 11 ani, fiind şi b-boy pe vremea aia (breaker).

Reporter: Aveai obiceiul de a desena pe pereţi şi în copilărie?

MASK: De acolo a pornit toată treaba, din copilărie, dar dacă te referi la pereţii din casă răspunsul e nu, ulterior abia i-am desenat şi pe ei.

Reporter: Când a început această “misiune” a ta?

MASK: Imediat cum m-am simţit prins de mişcarea Graffiti, m-am apucat uşor, uşor, să desenez – prima oară cu cărbuni de grătar, ulterior ajungând la cretă colorată şi, după un an, am pus mâna pe primul spray din viaţa mea! După, toate au de venit de la sine.

Reporter: Ce părere are familia ta despre această pasiune ?

MASK: Ai mei mă susţin mai mult pe partea de artă şi nu-s de acord cu “picturi prin oraş“, dar, cu toate astea, sunt mândri că le am şi pe alea.

Reporter: Cum crezi că eşti văzut de ceilalţi oameni?

MASK: Când vine vorba de graffiti, părerile sunt împărţite. Unii, care au o cultură vizuală, apreciază şi încurajează toată treaba, ceilalţi o văd ca pe o manifestare puerilă, vandalism, tatuaje pe pereţi.

Reporter: Care este mesajul pe care vrei să-l transmiţi atunci când desenezi pe clădiri?

MASK: Mesajul… huh… sunt multe… Primul, ar fi ăla împotriva sistemului, împotriva societăţii care ne manipulează vizual cu tot felul de prostii, începând de la telenovele şi emisiuni de… din care nu rămâi cu nimic în cap (ca la chelie). Al doilea mesaj ar fi că fiecare om are o mască, mai mult sau mai puţin, unii probabil fără să realizeze treaba asta. Iar al treilea ar fi că mă simt liber când o fac, depăşesc orice barieră impusă de nişte “legi ” pe care le-au dat nişte “băieţi “.

Reporter: Ce te inspiră?

MASK: Pe măsură ce văd ce se întâmplă în România, îmi întăresc crezurile şi sper ca din ce în ce mai mulţi oameni să se trezească din amorţeala asta şi să conştientizeze că de la noi trebuie să plece iniţiativa pentru o ţară/ lume mai bună!

Reporter: Îţi câştigi banii făcând doar graffiti?

MASK: Am avut nevoie de ceva vreme să ajung la oamenii potriviţi, dar în prezent reuşesc să câştiga din graffiti, dar şi din commision works, portrete, workshop-uri şi, mai nou, m-am apucat de tatuat.

Reporter: Cu autorităţile ai avut probleme de-a lungul timpului?

MASK: Haha! Da, dar au fost chestii minore. O singură dată m-au prins, alături de alţi 10 “vandali” din Bucureşti, în gara din Târgovişte, în timp ce încercam să desenăm un tren întreg. Ăla urma să fie apogeul atins în Târgovişte la vremea aceea, un tren întreg pictat cap-coadă. Din păcate, nu am apucat să terminăm decât schiţele, pentru că imediat paznicii au sărit ca din tun şi ne-au înconjurat, însoţiţi de jandarmi.

Reporter: Care este cea mai mare satisfacţie a ta, din punct de vedere profesional?

MASK: Am ajuns să lucrez cu un grup de oameni din străinătate, care mi-au deschis orizontul către o altă latură a ceea ce înseamnă graffiti şi street art. Pot spune că e next level şi că abia de acum lucrurile încep să devină serioase!

Reporter: Ştiu că eşti plecat din ţară, în Anglia. Ce te-a determinat să faci acest pas?

MASK: Stăteam, la un moment dat, cu prietenii la o bere dezbătând subiectul “vrei să răzbaţi, ca artist, în România?”. Pe lângă faptul că şansele sunt aproape 0 (mă refer aici la ajutorul pe care ţi-l dă legislaţia sau statul), cu toţii am ajuns la aceeaşi concluzie: «bă, trebuie s-o tăiem de-aici cât mai repede!». Pe scurt, am plecat din imposibilitatea de afirmare ca artist şi, bineînţeles, din cauza banilor.

Reporter: Ai de gând să te stabileşti acolo sau te vei întoarce acasă?

MASK: Nu-mi fac planuri, dar da, într-un viitor mai îndepărtat vreau să mă întorc acasă şi să deschid un shop cu materiale de graffiti şi nu numai, pentru că avem un liceu de artă în oraş şi niciun magazin de specialitate de unde-ţi poţi achiziţiona toate cele (nu mă refer numai la tuburi de spray, ci la hârtie, creioane, culori în ulei etc) .

Reporter: De ce MASK şi nu altfel?

MASK: Iniţial, când mi-am ales numele, am ţinut cont de două lucruri: cuvântul avea literele de aşa natură încât, în orice context dacă le-aş fi pus, dădeau bine; şi, la început, consideram că MASK e tipul ăla ascuns, pe care nimeni nu-l ştie, care iese, îşi face treaba în miez de noapte şi ziua merge să-şi admire munca văzând reacţiile celor din jur. În timp, acest nume a prins mult mai multe conotaţii şi i-am dat mult mai mult substrat!